Chișinău, 28 februarie 2026 | Peste 300 de participanți : dezvoltatori, investitori, arhitecți, brokeri, juriști și lideri din real estate, au fost prezenți la Digital Park Chișinău la Romanian Real Estate Forum 2026, eveniment organizat de North Bucharest Investments și Proimobil, la inițiativa lui Vlad Musteață.

Evenimentul a consolidat poziția forumului ca platformă strategică de dialog între România și Republica Moldova, într-un moment în care piața imobiliară regională traversează un proces clar de maturizare și profesionalizare.

„Romanian Real Estate Forum 2026 marchează un moment de claritate pentru piață. Capitalul este activ, finanțarea este structurată, iar investitorii sunt mult mai sofisticați decât în ciclurile anterioare. România și Republica Moldova funcționează din ce în ce mai mult ca un ecosistem investițional conectat”, a declarat Vlad Musteață, fondator și lider al celor două organizații.

Agenda forumului a inclus lansări de proiecte rezidențiale, analize de piață, perspective investiționale, precum și detalii juridice și financiare esențiale care susțin întregul proces al tranzacțiilor. De la structura contractuală și gestionarea riscurilor, până la soluții de finanțare pentru persoane fizice, diaspora și companii, intervențiile au oferit participanților o imagine completă asupra mecanismelor care transformă o oportunitate imobiliară într-o investiție solidă și sustenabilă.

Prezența unui designer de amenajări interioare a completat perspectiva investițională cu dimensiunea experienței de locuire. Conceptul, funcționalitatea și valoarea adăugată prin design au fost evidențiate drept factori diferențiatori într-o piață tot mai competitivă și orientată spre calitate.

Discuțiile din cadrul forumului au evidențiat două direcții majore: consolidarea zonei de nord a Bucureștiului ca pol premium stabil și accelerarea proceselor de regenerare urbană în zone cu potențial ridicat de transformare și apreciere.

Totodată, panelurile dedicate finanțării au confirmat diversificarea soluțiilor pentru investitori – de la credite pentru cetățeni români și diaspora, până la structuri dedicate investitorilor corporate.

„2026 este anul poziționării strategice. Cei care înțeleg dinamica actuală și aleg corect astăzi vor defini randamentele următorilor ani”, a subliniat Vlad Musteață.

Prin această ediție, North Bucharest Investments și Proimobil reconfirmă rolul lor în construirea de punți solide între piețe, capital și viziune, accelerând dezvoltarea unui real estate regional matur, predictibil și conectat.

Premiera de gală a comediei „În pielea mea” de la Cinema City AFI Cotroceni București a fost primită pe 9 februarie de peste 1400 de spectatori cu aplauze, râsete și bucurie.
Numeroase vedete și influenceri au fost alături de actorii George Tănase, Ioana State, Alexandra Răduță, Gabriel Vatavu, Vlad Gherman, Oana Gherman, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Ioana Ginghină, Mihai Găinușă, Daria Jane, Cătălin Coșarcă și Toto Dumitrescu.

„Este o comedie care nu urmărește tiparele ultimelor comedii lansate în ultimul timp la noi. Filmul are o narațiune jucăușă cu personaje construite în jurul unei tematici aprins dezbătută în societatea de astăzi. Filmul nu conține înjurături și este bazat pe situații inspirate din viața reală.”, spune regizorul Paul Decu.

Echipa filmului „În pielea mea”, scris și regizat de Paul Decu, propune spectatorilor o abordare amuzantă a unei situații des întâlnite în micile certuri dintr-un cuplu: pentru cine e mai greu/ mai ușor. În urma unei provocări pe care patru cupluri de prieteni o duc la bun sfârșit, după multe peripeții, într-un weekend, personajele ajung să câștige o altă viziune despre relațiile lor, lăsând deoparte presupunerile, orgoliile și preconcepțiile, pentru a încerca să comunice mai bine între ei. 

Cu râs pe săturate, surprize și personaje pline de viață, comedia independentă „În pielea mea” intră în cinematografele din toată țara din 10 februarie.

Spectatorilor li s-a pregătit o surpriză pentru data de 12 februarie: o seară specială  „Date Night” organizată în mai multe cinematografe din rețeaua Cinema City unde toți cei care cumpără un bilet la comedia „În pielea mea” vor primi un premiu garantat din partea Avon.

Până pe 23 februarie, toți spectatorii din țară care și-au cumpărat bilet la filmul „În pielea mea” se pot înscrie în cursa pentru un iPhone 17 Pro Max, încărcând dovada achiziției biletului la cinema în formularul dedicat concursului, premiul fiind oferit prin tragere la sorți pe 24 februarie.

După proiecțiile speciale din Arad, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Baia Mare, Oradea, cu săli pline, multe aplauze, râsete și discuții îndelungate cu spectatorii curioși și încântați de poveste și de prestațiile actorilor, caravana „În pielea mea” continuă în mai multe orașe.

Pe 11 februarie va avea loc proiecția specială „În pielea mea” de la Cinema City din City Park Constanța, de la 18:30, unde regizorul Paul Decu și actrița Azaleea Necula, originari din Constanța și împrejurimi, vor prezenta filmul alături de colegii lor Ioana State, Alexandra Răduță și Gabriel Vatavu.

Cinema City Shopping City Galați invită spectatorii pe 12 februarie de la 18:30 la întâlnirea cu actrițele Ioana State și Azaleea Necula și regizorul Paul Decu.

Pe 13 februarie la ora 18:30, spectatorii din Iași sunt invitați la proiecția specială din Cinema City Iulius Mall, alături de regizorul Paul Decu și de actorii Gabriel Vatavu, Sergiu Costache, Azaleea Necula, Alexandra Răduță.

De „Ziua Îndrăgostiților”, pe 14 februarie, în Cinema City Iulius Mall  Suceava, de la 18:30, spectatorii sunt invitați la film alături de regizorul Paul Decu și de actorii Sergiu Costache, Vlad si Oana Gherman, Alexandra Răduță.

Cineplexx Băneasa Shopping City București găzduiește o proiecție specială în prezența întregii echipe pe 15 februarie, de la 17:30.

În Craiova, regizorul Paul Decu și actorii Sergiu Costache, Azaleea Necula și Oana Gherman vor ajunge la cinematograful Inspire VIP Electroputere Mall pe 16 februarie de la ora 18:00.

Actorii Vlad Gherman, Oana Gherman și Ioana Ginghină vin la întâlnirea cu publicul din Cinema City Vivo! Pitești pe 17 februarie, de la 18:30 și vor participa la o discuție după proiecție, alături de regizorul Paul Decu.

Caravana „În pielea mea” ajunge la Cinema City Shopping City Ploiești, pe 18 februarie, de la 18:30, la proiecția specială introdusă de regizorul Paul Decu, alături de actorii Ioana State, Vlad și Oana Gherman, Azaleea Necula și Gabriel Vatavu.

O comedie actuală și spumoasă, filmul „În pielea mea” este distribuit de T.R.I.B.E. Films.

TRAILER: https://bit.ly/InPieleaMea
Site oficial: inpieleamea.ro

Mai multe detalii, imagini de la filmări, fragmente din film, declarații din partea actorilor și informații despre concursuri sunt disponibile pe paginile social media ale filmului de Facebook, Instagram, TikTok.

Adrian Pădurețu semnează imaginea filmului. De sunet s-a ocupat Bogdan Ivanovici, de scenografie Anca Miron, iar de costume Francisca Vass.

 „În Pielea Mea” este un film produs de: CB MOTION PICTURES. 

Producător asociat: MAGNETIC MEDIA PRODUCTIONS 

Producător: Claudiu Boboc

Producător  executiv: Adela Mara

Manager producție: Iulia Cezara Roșu

Casting: ELEPHANT MEDIA  

Realizat cu sprijinul: 

Co-finanțatori: C&C HOUSE RESIDENCE, S&I BEST CORPORATION WEB DESIGN, CLIMA FREON

Sponsori: CLINICA RMN TINERETULUI; CLINICA IMAMED; OMV PETROM; MIKO BEAUTY PALACE; ȘERBAN & ASOCIAȚII; ESTEEM BODY SCULPT & SPA; PIZZERIA VOLARE; MERLIN’S; DOWNTOWN FITNESS MATEI BASARAB; THE COFFEE HOUSE; CLAUMAR PESCAR; UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

Parteneri: AUTO ITALIA IMPEX SRL; KGM BUCUREȘTI – SMT PALLADY; RAZELM LUXURY RESORT – JURILOVCA; SCEMTOVICI & BENOWITZ GALLERY; CREATIVE AVOCADOS; ALCHEMICO.

Partener social: Asociația „România Zâmbește”.

Distribuitor: T.R.I.B.E. Films.
www.facebook.com/TribeFilms.ro – www.instagram.com/tribefilms.ro/

Partener media principal: VIRGIN RADIO ROMANIA

Parteneri media: CineFan, News.ro, Zile și Nopți, Cinemap, Revista FILM, Playtech, Happ.ro, Cinefilia, Daily Magazine, Filme-carti, MovieNews, The Movienator, Munteanu.

De ce ajungem la o puncție și de ce nu e un capăt de lume

Există un moment pe care multe femei îl recunosc fără să fi făcut vreodată schimb de povești între ele. Ieși din cabinetul de ecografie cu o foaie în mână, cu o ștampilă, cu un cuvânt care sună sec, „puncție”, și simți cum ți se strânge pielea pe tine, ca și cum ai îmbrăca o haină udă. În minte se aprinde o imagine mare, rece: ace, lumină puternică, o sală „de spital”. Și, pe lângă asta, un fel de gol. Restul lumii, coada de la farmacie, autobuzul, mesajele de pe telefon, par că se îndepărtează, ca un decor tras înapoi.

E normal să se întâmple asta. Când apare frica, corpul îți toarnă în sânge urgență. Iar sânul, cu toată încărcătura lui, rămâne totuși un organ care se schimbă: are chisturi, are noduli benigni, are inflamații, are cicatrici din adolescență, are țesuturi care se așază altfel de la un ciclu la altul.

Puncția mamară nu înseamnă automat cancer. De multe ori e doar un mod curat și precis de a lămuri o întrebare. Medicina bună nu stă pe presupuneri, iar aici, în zona asta sensibilă, preferi să știi decât să îți imaginezi.

Nodulul palpat și nodulul văzut

Sună ciudat, dar un nodul simțit cu mâna nu e neapărat cel mai important, iar unul care nu se simte poate să fie, uneori, cel care cere clarificări. Sânul are o geografie complicată, cu zone mai glandulare, cu țesut gras, cu canale, iar elasticitatea diferă mult de la o femeie la alta. Așa ajungi să ai „ceva mic” pe hârtie și, paradoxal, o grijă mare în minte.

Dimensiunea nu e totul. Contează forma, marginea, felul în care se vede la ecografie, dacă seamănă cu un chist simplu sau cu o structură solidă, dacă are semne de vascularizație. De aceea medicul poate recomanda puncția chiar și pentru o leziune mică, nu ca să te sperie, ci ca să închidă discuția cu un răspuns clar.

Ce este puncția mamară, spus pe românește

„Puncție” înseamnă, pe scurt, introducerea unui ac în sân, sub control medical, ca să se scoată lichid, celule sau fragmente mici de țesut. De aici încolo apar diferențe care chiar contează, fiindcă nu toate puncțiile urmăresc același lucru.

Aspirația cu ac fin

Aspirația cu ac fin este varianta cea mai blândă ca gest. Acul e subțire, similar cu cel de recoltare, și se urmărește obținerea de celule pentru citologie. Asta înseamnă că un medic anatomopatolog se uită la celule la microscop și încearcă să spună ce fel de proces le-a produs.

Aspirația cu ac fin se folosește des când există un chist care se poate goli. Uneori e și terapeutic, nu doar diagnostic. Sunt paciente care pleacă ușurate la propriu, pentru că un chist mare poate să doară, să dea tensiune, să te facă să simți sânul „greu”. În alte situații, acul fin ajută la evaluarea unui nodul care pare benign, dar merită confirmare.

Biopsia cu ac mai gros și microbiopsia

Biopsia cu ac mai gros, numită frecvent „core biopsy” sau microbiopsie, înseamnă că se ia o probă mică de țesut, un fel de cilindru fin. Aici se face anestezie locală și proba se trimite pentru examen histopatologic. Histologia, de regulă, spune mai mult decât citologia, fiindcă se vede arhitectura țesutului, nu doar celulele separate.

În timpul recoltării poți auzi un click scurt, ca un mecanism. Sunetul sperie mai tare decât doare. E o reacție firească, fiindcă sunetul pare „brusc”, dar el vine din instrument, nu din tine.

Puncția de evacuare a unui chist

Când medicul e destul de sigur că are în față un chist simplu, puncția poate fi și un gest de golire. Lichidul poate fi aruncat sau trimis la analiză, în funcție de aspect și de context. Dacă lichidul e clar și chistul se colabează frumos, senzația e că ai scos aerul dintr-un balon. Dacă lichidul e hemoragic sau chistul nu se colabează, medicul va fi mai atent și va recomanda pași suplimentari.

Cum se decide tipul potrivit pentru tine

Decizia nu se ia, în realitate, într-o singură propoziție, chiar dacă ție ți se pare că a fost aruncată „din ușă”. Medicul se uită la imagini, la vârstă, la istoricul personal, la istoricul familial, la cum se simte nodulul la palpare, la dacă ai avut intervenții, dacă alăptezi, dacă iei tratament hormonal. Mai apare și acel sistem de clasificare imagistică numit BI-RADS, un cod care încearcă să exprime cât de probabil e ca o leziune să fie benignă și cât de justificat e să mergi mai departe cu investigațiile.

Când scorul și aspectul imagistic duc spre zona „merită lămurit”, puncția devine o alegere rațională. Nu e un gest dramatic, ci unul de precizie.

Ecografie, mamografie, RMN și ideea de ghidaj

Ghidajul face diferența între o procedură făcută „pe ghicite” și una făcută exact. În multe cazuri, puncția se face ecoghidat: medicul vede acul pe ecran și îl conduce direct în leziune. Uneori, leziunea se vede mai bine la mamografie, de pildă microcalcificări, iar atunci se poate recomanda biopsie stereotactică. Mai rar, pentru leziuni vizibile doar la RMN, se folosește ghidaj RMN.

Ideea e simplă: alegi metoda care arată cel mai clar ținta.

Ce merită spus din timp, fără jenă

Înainte de procedură, spune medicului dacă iei medicamente care subțiază sângele, dacă ai probleme de coagulare, dacă ai avut reacții alergice la anestezice locale, dacă ești însărcinată sau alăptezi, dacă ai implanturi mamare, dacă obișnuiești să amețești la recoltări. Nu e un detaliu „în plus”. Uneori se ajustează ceva, alteori doar se notează, dar e bine să fie știut.

Pregătirea, fără stres inutil

Pregătirea bună e mai puțin despre restricții și mai mult despre a-ți păstra mintea limpede. În ziua procedurii, îmbracă ceva comod, care se deschide ușor în față. Nu vrei să te lupți cu un pulover strâmt când ești deja emoționată. Un sutien cu susținere bună ajută după, pentru că ține zona stabilă.

Dacă ai tendința să amețești când ești stresată, mănâncă ceva ușor, conform recomandărilor primite, și vino cu cineva dacă simți că ai nevoie. Uneori e suficient să știi că te așteaptă cineva la ieșire. Nu e rușinos să spui „mi-e frică”. E, de fapt, foarte omenește.

În zona practică, când primești o recomandare clară cu termen, intri în modul acela pragmatic de „hai să rezolv”. Atunci cauți repede punctie mamara programare, ca să nu prelungești suspansul mai mult decât e nevoie.

Cum decurge, în realitate, procedura

În sala de proceduri nu e nimic teatral. De obicei e o cameră curată, cu lumină bună, cu un aparat de ecografie sau echipamentul necesar ghidajului, și cu o liniște aproape tehnică. Tu te întinzi pe spate sau ușor pe o parte, în funcție de localizarea leziunii. Medicul marchează zona, dezinfectează, apoi îți explică din nou. Uneori o face a doua oară dintr-un motiv simplu: emoția îți mănâncă atenția. Sunt paciente care aud tot, altele care prind jumătate. E ok.

Anestezia locală și durerea care sperie mai mult din imaginație

Anestezia locală poate ustura câteva secunde, ca orice înțepătură. După aceea, majoritatea femeilor descriu mai degrabă o presiune decât o durere propriu zisă. La recoltare poți simți o împingere scurtă, o apăsare, și uneori acel click.

Dacă te doare, spui. Nu e un test de curaj. O procedură bună se face în colaborare, nu pe tăcere.

Ce se întâmplă cu proba și de ce contează

Proba se pune în recipientul potrivit și se trimite la anatomie patologică. Acolo se examinează la microscop, se colorează țesutul și, când e nevoie, se fac teste suplimentare. Asta durează. Așteptarea e, pentru multe femei, partea cea mai grea.

Știu cum e tentația: să cauți pe forumuri, să compari rezultate, să te uiți la poze, să traduci fiecare cuvânt. Nu te judec. Doar că internetul e un bazar, iar corpul tău nu e o poveste generică. Cel mai sănătos e să ai o discuție clară cu medicul care cunoaște cazul tău.

După puncție, orele și zilele următoare

După procedură se apasă zona, se pune un pansament, uneori benzi adezive speciale, și ți se recomandă să ții presiune locală o perioadă scurtă. În general pleci acasă în aceeași zi.

În primele ore, sânul poate fi mai sensibil, se poate umfla ușor, poate apărea o vânătaie. Vânătaia arată uneori spectaculos, ca o pată de cerneală, și te sperie, dar de multe ori e doar sânge superficial prins sub piele. O compresă rece poate ajuta, iar sutienul de susținere devine un aliat discret.

Ce e normal să simți și ce nu e normal

E normal să ai o jenă, o sensibilitate, o durere ușoară la atingere, ca după o lovitură banală. Unele femei simt o furnicătură, altele aproape nimic.

Nu e normal să ai sângerare care nu se oprește cu presiune, febră, roșeață extinsă, căldură locală intensă sau secreții care sugerează infecție. În situațiile astea nu aștepți „să treacă de la sine”. Suni medicul sau centrul unde ai făcut procedura.

Viața obișnuită revine, dar cu puțin bun simț

În ziua procedurii, evită efortul mare cu brațul de partea respectivă. Evită sala, alergarea, căratul de sacoșe, genul acela de ambiție care apare fix când ai vrea să demonstrezi că „nu te-a afectat”. Nu e o competiție.

Dușul și îngrijirea locală se reiau după indicațiile primite. Dacă apare un hematom mai mare, adică o colecție de sânge, de obicei se resoarbe în timp, dar poate fi urmărit.

Riscuri, mituri și adevăruri care fac loc aerului în piept

Orice procedură care traversează pielea are riscuri. Cele mai frecvente sunt vânătaia, sângerarea locală, durerea, hematomul. Infecția este rară.

Un mit care revine obsesiv e ideea că „dacă înțepi, se împrăștie”. Sună puternic, ca o poveste transmisă din generație în generație, dar nu stă bine pe realitatea medicală. Puncțiile și biopsiile sunt metode standard de diagnostic tocmai fiindcă beneficiul de a ști exact ce ai e mai mare decât riscurile procedurii. Iar dacă ar exista o boală malignă, ea există deja acolo. A nu o diagnostica nu o face mai blândă.

Despre rezultate neclare și repetarea investigațiilor

Uneori rezultatul vine benign, dar medicul are o neliniște: imaginea nu se potrivește perfect cu histologia, proba a fost prea mică, leziunea e heterogenă. În astfel de situații se poate recomanda repetarea biopsiei, o altă tehnică sau, uneori, excizia chirurgicală.

Nu înseamnă că cineva „a greșit” automat. Înseamnă că prudența e parte din meserie.

Rezultatul, ce scrie pe hârtie și ce înseamnă pentru viața ta

Când primești rezultatul, ai două reacții care par opuse, dar sunt la fel de omenești. Fie vrei să citești tot, literă cu literă, fie nu vrei să vezi nimic până nu ești în fața medicului. Ambele sunt normale.

Pe rezultat apar termeni ca benign, atipii, suspiciune, malign. Uneori apar denumiri mai precise: fibroadenom, papilom intraductal, mastoză. În situații oncologice apar tipul tumorii și anumiți markeri care ajută la planul de tratament.

Dacă e benign

Un rezultat benign nu înseamnă mereu „gata, am uitat”. Uneori se recomandă monitorizare imagistică la un interval, mai ales dacă leziunea e mai mare sau dacă ai risc crescut. Alteori se recomandă excizie, de pildă la unele papiloame sau la leziuni cu atipii, ca să se excludă o zonă mai problematică în profunzime.

Dar, în multe situații, benign înseamnă exact asta: o explicație liniștitoare și un motiv să îți vezi de viață, poate cu un pic mai multă atenție la controale.

Dacă e malign

Dacă rezultatul indică malignitate, lovitura nu e doar fizică. E o rană în imaginea de sine, în planurile mici, în viitorul care părea deja scris. Aici ajută să știi ceva simplu: diagnosticul nu e finalul, ci începutul unui plan.

Medicina de azi lucrează cu echipe, cu chirurgie, oncologie, radioterapie, tratamente țintite. Vei auzi despre receptori hormonali, despre HER2, despre grad, despre margini, despre ganglionul santinelă. Pare un limbaj străin, dar devine, încet, familiar. Și, deși sună neașteptat, multe femei spun după un timp că cel mai greu a fost intervalul de incertitudine, nu tratamentul în sine.

Situații speciale care apar mai des decât ai crede

Dacă ai implanturi

Puncția se poate face și la femei cu implanturi, cu atenție sporită și cu ghidaj. Medicul își ajustează traiectoria, iar tu anunți din start că ai implanturi, chiar dacă pare evident. În medicină, presupunerile sunt scumpe.

Dacă ești însărcinată sau alăptezi

În sarcină și în alăptare, sânul se schimbă, devine mai vascularizat, mai dens, mai sensibil, și pot apărea noduli benigni, galactocele, inflamații. Puncția poate fi indicată, dar se alege cu grijă metoda și se discută contextul. Alăptarea nu exclude investigațiile, doar le complică puțin logistic.

Dacă te temi de ace

Frica de ace nu e copilărească. E un reflex. Spune asta. Un medic bun își adaptează ritmul, îți explică, îți dă timp să respiri, îți propune să nu te uiți, îți lasă pauze scurte dacă e nevoie.

Și, din experiența multor paciente, după ce trece momentul, îți spui singură: „atât a fost?”. Nu pentru că a fost „nimic”, ci pentru că imaginația are talentul ăsta teribil de a fabrica monștri din umbre.

O notă personală

Mi-ar plăcea ca puncția mamară să nu fie un cuvânt rostit în șoaptă, ca și cum ar chema răul. E o procedură. Uneori e doar confirmarea că totul e bine. Alteori e o ușă deschisă către tratament, iar tratamentul, oricât de greu, e totuși o formă de ordine în haos.

Dacă simți că ți se face frig pe dinăuntru când auzi recomandarea, nu te certa. Acordă-ți o zi în care să fii speriată, dacă ai nevoie. După aceea, încet, revii la lucrurile clare: întrebi, înțelegi, îți alegi medicul, îți pregătești o zi liberă, îți spui că nu ești singură, nici când pare.

Și mai e ceva. Chiar dacă în jur lumea are păreri, sfaturi, povești de vecini, e corpul tău și viața ta. Meriți să știi adevărul cu precizie, nu cu aproximări. Puncția, în felul ei modest, exact asta face.

The post Puncția mamară, ghid complet pentru paciente appeared first on INCISIV TV.